Ziua 10

by 4noiembrie

Nu stiu daca ma asteptam sa vina sau mai degraba imi imaginam ca destinul nu o sa fie de partea mea nici de data asta, pentru ca de cand am ajuns in gara pana in dimineata asta mi-au trecut mii de ganduri si scenarii prin minte. Probabil ca speram dar nu aveam incredere ca o sa se intample. Probabil m-am obisnuit cu prostul mers al lucrurilor atata timp incat m-ar fi surprins iremediabil ca la un moment dat sa mearga si bine. Si mai ales un moment atat de asteptat.

Cert e ca n-a venit. Si am asteptat. 10 minute, jumatate de ora, o ora… timp in care am analizat in detaliu gustul fiecarui fum din tigara, in total aproape un pachet, am analizat chipurile siluetelor ce treceau pe langa mine… Gara din Brasov nu e mizeria din Bucuresti. Nu ai senzatia ca trebuie sa stai continuu cu mana pe portofel in timp ce infuleci din picioare un mecpuisor udat cu apa cu aroma de cola. In Brasov parca iti vine chiar sa te asezi. Nu te simti amentintat din toate partile, gata s-o iei la fuga in momentul urmator.

Am asteptat si cea de-a doua ora. Incepea sa-mi fie clar ca nu mai apare, dar inertia nu ma lasa sa ma misc. Imi ziceam ca poate s-a-ntamplat ceva, cumva, ca avea legatura cu treaba pe care o avea de facut aseara. Eram prost din nou. Si-mi zisese sa n-o iau personal. Dar cum naiba s-o iau altfel, cand vorbesc cu mine despre mine? M-am infuriat. M-am infuriat pentru ca pentru a nu stiu cata oara crezusem si sperasem. Stiam de mult ca nu trebuie sa mai fac asta. Am facut de atatea ori pacte cu mine pe tema asta. Am pierdut pariuri si mi-am tras singur suturi in cur. De fiecare data am zis ca e ultima.

Cand am acceptat ca nu mai vine si m-am resemnat, am decis sa plec totusi la Sibiu. Adica nu mai avea rost sa sar cu parasuta, dupa ce plecasem din Bucuresti atat de convins si entuziasmat de asta iar ea a reusit in cateva cuvinte sa ma faca sa mi se para o idee atat de proasta.