4 noiembrie

La Sfarsitul Lumii

Ziua 6

Mi-am spus ca astazi trebuie sa fac ceva altfel. Sa fac ceva ce n-am mai facut de mult.

M-am trezit, m-am pus blugii si tricoul preferat, mi-am pus castile in urechi si am iesit din casa. Am plecat pe jos, fara directie. Ascultam Massive Attack si ma simteam ca in visul vietii mele.

Nu m-am gandit la nimic special. Mi-am adus aminte ca-mi place sa privesc oamenii pe strada. De fiecare data cand vad un om trist, suparat, imi pare ca-I stiu povestea vietii. Oamenii fericiti ma nedumeresc insa. Ce motive ar avea sa fie veseli? Si este vorba oare despre o fericire de moment sau ei chiar se simt bine cu viata lor?

Am ajuns la Mec si mi-am cumparat o cafea. Am baut-o pe terasa, tremurand in frig. Oamenii intrau si ieseau si cativa dintre ei s-au uitat nedumerit la mine, intrebandu-se ce caut singur, in frig, pe terasa. Se intrebau daca-s nebun sau doar ciudat. Le-am raspuns din priviri ca da.

La un moment dat a aparut un cersetor batran. M-a intrebat daca-I dau bani. Primul instinct a fost sa-l along. Apoi mi-am dat seama ca trebuie sa fac lucrurile altfel. I-am spus ca nu-I dau bani, dar ca ii voi lua de mancare. Mi-a spus sa-I iau ce ma lasa inima. I-am cumparat 4 hamburgeri, doua portii de cartofi si o bere. I le-am oferit si m-am asezat la masa cu el.

A inceput sa manance, insa contrar asteptarilor mele, nu a infulecat ce i-am oferit. Dupa toate aparentele, nu-si pierduse respectul de sine, desi locuia pe strazi. Mi-a spus sa iau si eu un hamburger. Am refuzat, dar a insistat, si a spus ca nu va mai manca nimic daca nu mananc si eu cu el.

-Bine, o sa mananc cu tine. Cum te cheama?

-Stefan. Stefan Iosif. Prietenii imi spun Fane. Nu mi-a mai spus nimeni de mult asa, pentru ca nu mai am prieteni. Poti sa-mi spui Fane.

-Bine, Fane. Cati ani ai?

-55. Arata cu cel putin 10 ani mai batran.

Ziua 5

Father_and_Son____by_Pharamousse

M-am trezit gandindu-ma la copilarie. Mi-am dat seama ca de cate ori imi imaginez sfarsitul, imi amintesc inceputul.  Si e din ce in ce mai greu sa ma gandesc la viitor. Daca intr-adevar va veni sfarsitul eu nu voi fi facut nimic pana in ultima zi, si ultima zi mi-o voi petrece regretand. E de cacat totul.

M-am trezit gandindu-ma la copilarie si la tatal meu. Nu i-am spus niciodata pana acum ca-l iubesc si regret asta. Dar de la el am auzit-o de foarte putine ori. Iar eu am fost intotdeauna rece si n-are cum sa fie vina mea. Eu stiu ca ma iubeste chiar daca n-a spus-o. El insa cred ca se indoieste de asta. Mi-am adus aminte cand ma jucam cu trenuletul electric. Cum il rugam in weekend sa scoata trenuletul din biblioteca si cum construiam sinele impreuna. De fiecare data era interesant, desi de fiecare data era aceeasi forma ovala. Apoi construiam poduri, case, peste sine, din cuburi de lemn. In sfarsit il bagam in priza si locomotiva incepea sa-si traga vagoanele pe sine, iar eu eram atat de fericit. Nici nu-mi dadeam seama de fericire si de bucuria momentului pe care-l imparteam cu el. Foarte tarziu am constientizat aceste momente. Am fost intotdeauna un copil trist, retras si deprimat. El a incercat sa ma scoata din carapacea mea, dar nu a reusit niciodata. N-a reusit sa ma faca sa repar prize sau dispozitive electrice. El le repara pe toate, iar eu mi-am imaginat ca el va fi permanent acolo, asa ca nu va fi nevoie sa repar vreodata o priza.

Acum un an de zile mi-am dat seama pentru prima data ca imbatraneste. I-am vazut pentru prima data ridurile cu sufletul. Probabil ca am inceput sa ma maturizez, pentru ca mi-am spus atunci ca el nu va fi permanent acolo sa ma tina cand ma impiedic. Cand i-am vazut ridurile am simtit o puternica afectiune fata de el, o dragoste pe care n-am mai trait-o pana atunci. Insa inertia atitudinii mele nu m-a lasat sa-I arat acest lucru. Inca nu stie ca-l iubesc.

Mi-am amintit si cum m-a invatat sa merg cu bicicleta, cum tinea bicicleta de sa alergand in spatele meu ca sa nu cad, cum m-a lasat liber si am mers cativa zeci de metri fara sa cad si m-am oprit si m-am uitat fericit si mandru la el.  Mi-am amintit incercarile lui de a ma invata sa inot. N-a reusit niciodata dar in fiecare vara la mare a incercat iar si iar, zilnic. Am invatat pana la urma singur. Asa le-am facut mai pe toate in viata mea, singur, desi altii au incercat sa ma invete.

Mi-am adus aminte de prima data cand am vazut un film porno, erotic pe atunci, impreuna cu el. Nu cred ca aveam mai mult de 7 ani. Era o gagica blonda cu sani imensi, care se mangaia singura. Eu eram doar cu el in camera. M-a intrebat daca-mi place gagica. Am simtit legatura aia masculina, tata-fiu, care se poate intampla doar cand vorbesti despre femei sau repari chestii. Cum n-am reparat niciodata chestii, a ramas discutatul despre femei.

Si acum, cand rar ii cer sfatul, raman de fiecare data uimit de pragmatismul si dreptatea sfaturilor lui. Mi-as dori sa-l ascult mai des, dar din pacate lucrurile nu stau asa. Comportamentul de-un sfert de viata nu-l schimb datorita catorva dorinte.

Intr-o zi o sa-i spun.